Diana,Printesa de Wales

             Pe data de 29 iulie 1981,la braţul tatălui ei care se clatină, Diana îşi face marşul nupţial: trei minute până la altar, transmise de televiziunile din lumea întreagă, mobilizate de-o iubire bănuită a fi direct proporţională cu trena rochiei – şapte metri! Nimeni nu-şi închipuie călătoria de nuntă, planificată de Charles la bordul iahtului regal: o intimitate imposibilă, în mijlocul celor trei sute de bărbaţi ai echipajului, treizeci de ofiţeri regali la masă şi cu Charles scufundat permanent în lectura lui Laurens Van der Post, filozoful lui fetiş, un aventurier cu teze rousseauiste.

           Diana mănâncă pe sparte, pentru a-şi compensa disperarea, dar slăbeşte văzând cu ochii. Charles, viclean, preferă să se uite la distanţă: el nu e psihiatru şi îşi va legitima astfel indiferenţa. De altminteri, Lady Sarah, sora Dianei, era anorexică, iar Diana are încă din adolescenţă crize de bulimie. La Buckingham, iar apoi la palatul cuplului princiar de la Kensington, personalul auxiliar descoperă foarte curând expediţiile nocturne ale Dianei prin bucătărie şi regurgitaţiile ei scrupuloase. Numai că o prinţesă nu poate fi pârâtă: buna educaţie ne interzice, de obicei, să pomenim orice are legătură cu trupul sau cu psihologia.

           Naşterea unui moştenitor, prinţul William, la 21 iunie 1982, apoi cea a printului Henry, la 15 septembrie 1984, înlesneşte armistiţiul conjugal. Diana, încântată că a devenit mamă, îl vede pe Charles întorcându-se mai devreme de la birou. Abia după naşterea lui Henry, potrivit confesiunilor sale de mai târziu, şi-a reluat legătura cu Camilla. Adeseori singură, Diana se ocupă de copii, fără a lăsa pe altcineva să-i aştepte la ieşirea de la şcoala de cartier, preferată în locul excentricelor pensioane şic. Foarte maternă, visează mereu la o familie ideală, îl asediază pe Charles cu rugămintile, lacrimile şi crizele de nervi – merge până la a-şi cresta bratele sub privirile lui.

        Mulțimea populară o desemnează pe Diana ca fiind preferata englezilor, în defavoarea lui Charles, invidios, ba chiar ostil, căci soţia lui se pretează la tot felul de extravaganţe democratice, ca atunci când dispare de lângă el, în sala operei, la Covent Garden, pentru a participa la coregrafie, îmbrăcată într-o rochie de culoare argintie.